Alergand..

Conduceam de ore in sir.Conduceam prin pustietate.
La un moment dat nu am mai suportat:am oprit masina care a scot cateva zgomote ciudate si a trecut-o pe avarie.
Am trantit usa si am luat-o la fuga.
Alergam prin lanul de grau fara sa ma uit in urma mea,eram prea disperata de libertate,toate ce se intamplasera in ultima vreme au dat navala parca una dupa alta,iar acum nu mai puteam..
Impingeam cu repeziciune spicele de grau,ele ascultandu-mi comanta si se dadeau incet din calea mea.In timpul alergarii m-am descaltat de balerini aruncandu-i sus in aer si fara a-mi pasa incotro se duc.La fel si cu camasa verde,mi-am dat-o jos si am aruncat-o in aer,ea plutind deasupra lanului de grau si ghidata de catre adierea aceea placuta care in pragul verii iti mangaie suav pielea si te racoreste timp de cateva secunde...
In acelasi timp eu alergam de imi tiuiau calcaiele si simteam cum spicurile de grau imi atungeau fin pielea,magaindu-ma placut.La un moment dat am simtit ca nu mai pot respira si m-am oprit trantindu-ma de pamant.Speram sa pot sta acolo,dar din pacate in afara lanului de grau se afla viata mea...