Omul din Umbra

Il vedeam cum sta neclintit si cum expresia fetei nu semnifica nimic,poate asta era si ideea-nimic.Vedeam cum vremea trece pe langa el si tot nu se observa nici o schimbare.Vedeam cum bate vantul si cum pletele lui nici nu aveau de gand sa se miste.Amanuntele corpului nu erau de deslusit,ma uitam la el si nici nu reactiona-stateam neputincioasa in fata lui,de ce?-nu stiu-nu-mi facea nimic.Vedeam cum copacul de care se sprijinea nu mai putea rezista-era putred,toata frumusetea ii fusese bauta cu paiul.Cu mainile in buzunar,el statea si privea in neant planificand sirul vietii fiecarui om-la prima vedere era doar un om in umbra,dar nu,nu era asa-era insasi persoana care avea sa schimbe viata fiecarui om-Moartea:ea statea mereu langa tine analizand orice pas,ea nu avea sentimente si expresivitatile fetei fusesera sterse cu buretele,ea transforma lumea din jurul ei in alb si negru,ea ruina viata oamenilor din jurul tau si tot ea sfarsitul povestirii iti lua Inima...

Destin

Toti am avut un dar:
Un suras-cea mai frumoasa zi;
O lacrima amara-un cosmar;
O noua viata,
O picatura de speranta.
Bun sau rau,
Noi l-am acceptat;
Puteam sa-l schimbam...
Suntem marionete.
Puteam sa ripostam,
Dar nu..am acceptat sa avem cel mai rau destin,
Unul nemeritat:
Sa traim printre egoisti...